Rezumat:
Portul popular din satul Vicovul de Sus este folosit in special la sarbatori, de catre batrani. Tineretul si chiar cei mai varstnici se imbraca in haine de oras, procurate de la magazinele satesti. Mai jos veti gasi si raspunsul la camasa barbateasca traditionala din zona Vicovului de Sus.
Costumul femeiesc
Prezentarea costumului femeiesc o voi face incepand cu pieptanatura capului. Fetele inainte de casatorie pieptanau cu o carare intr-o parte. „Dinapoi” la ceafa faceau parul coada in 3-6-7 suvite. In coada se puneau flori si panglica de satin, matasa sau catifea. La „gioc” fetele impleteau coada si in 15 suvite. La lucru luau o batista pe cap.
La casatorie, miresele aveau o pieptanatura speciala care marca trecerea fetelor in randul nevestelor.
In locul pieptanaturii cu coarne, care se folosea acum 100 de ani, apare piptanatura cu „gite”. Parul se impletea cu gite, fiind despretit la spate. Mireasa prindea cu doua ace de par. Acesta era facut din par, acoperit cu o panglica rosie si un gherdan de margele. Pe langa gite puneau o coronita de floricele.
Dupa casatorie puneau un cerc de lemn de tei. In Vicovul de Sus se purta carpa fara fes. La Straja se purta fes alb. Cercul era de lemn sau se invelea in carpa. Se facea carpa si de par, nu numai de lemn. Dormea cu ea in cap. Carpa se purta in cap totdeauna, si la garla si peste tot, ca atunci erau babe si te ocarau, daca nu respectau tinuta vestimentara conform traditiei satului impunea femeilor sa-si acopere capul si sa nu se arate barbatului dezbracate.
„Inainte nu ieseau femeile din casa fara panzatura in 9 ite invartita pe langa cap” Cand se scila femeia din pat, lua privighetoarea pe langa ea ca sa n-o vada barbatul dezbracata.
Podoabe femeiesti si portul popular din Vicovu de Sus
Ca podoabe, la gat, femeile purtau margele colorate (de frumusete). In acelasi timp, fetele si nevestele tinere purtau zgardita de margele colorate.
Camasa femeiasca este o piesa de port definitorie, in acest sat intalnindu-se cele doua tipuri, camasa cu maneca din umar si camasa cu maneca din gat, incretita la gura.
Camasa femeiasca se facea din panza de bumbac pentru sarbatori. La lucru purtau din panza de canepa. Se croiau cu maneca din uma si cu un ciupag drept pe langa gat, cu paja la maneca si clini la stani lati de 1/2 m. Camasile cu maneca din umar se croiau si cu cura patrata.
Din cheutori la guler erau doua cheoturi, adica doua ate albe de o parte si de alta, legate ciot, canafi, ca sa nu se desfaca. Pe piept avea doua cercuri de o parte si de alta la gura camasii, care se continuau si pe spate pana la poale. Poalele camasii se faceau din trei lati, confectionate din alta panza decat stanul, fiind cusute de camasa. Poalele nu se vedeau pe sub prigitoare. Camasa cusuta manual se cosea cu mana, cu tigitura incheiat si intors.
La maneca se coseau cercuri ca si pe piept si se coseau puiuti ingusti executati cu bumbac crem. Pe tigitura la maneca, puneau spit, zimti, facuti cu ata alba cu acul, cel ce se face mirej de pus la perini. La gura camasa se ornamenta cu mirejute, late ca un ciupag.
Ornamentele pe camasi se coseau si cu margele rosii si verzi. Pe umar se coseau cu frunza stejarului iar langa gura, florile se numeau labuta.
Camasa incretita la gura se ornamenta cu altita, se cosea cu lanica, arnici sau margele colorate, motive vegetale, floarea si frunza, trifoiul sau viorele. Langa altita se cosea bratara iar pe maneca randuri hortise adica pui hortisati. La maneca camasa se incretea cu pielea gainii.
Camasa cu altita se purta in acelasi timp cu cea cu maneca din umar, iar pentru sarbatori care0i era draga: cu maneca din umar, ori cu maneca din gat, adica cu altita.
Prigitoarea ca si camasa era o piesa de port definitorie. Se tesea in 4 ite din lana colorata. Bata de la poale era din laneata rosie iar bata de la poale era din laneata rosie iar bata de sus in culoare mohorata.
Bata rosie este marginita de sireturi – dungi colorate in: albastru, rosu, galben, iar cea mohorata era marginita de siretel colorat in: verde, rosu, galben.
La partile din fata, prigitoarea are vraste executate cu laneata colorata diferit in rosu, galben, verde, albastru, alb, intre care se tes scaune de culori inchise, negru rosum inchis, sau verde inchis, mohorat.
Mai mult se obisnuia culoarea neagra. Cum era dosul, era si scaunul. La prigitorile mai noi se teseau vristele se teseau din petala, fiind realizate din ornamente ridicate cu speteaza. In batrani nu se obisnuia fir la prigitori. Briul femeiesc se tesea din lana in 4 ite cu vristute orizontale, nevedite in furculite in culorile: rosie, galbena, neagra. Se facea lat de o palma, circa 20 cm si lung de 1,50 m – 2-3 m. Braul se purta peste camasa, peste briu puneau prigitoarea, iar peste aceasta se incingeau cu fringhia.
Franghia este tesuta din par de lana vopsita cu farba. Alesaturile sunt facute cu mana, model vechi denumit unghia oii.
Franghia tesuta in 2 ite se facea cu alesatura care se executa pe dos si modelul iesea pe fata. Ornamentele se numeau pastica si floricica rotunda. Se executa cu lana verde si neagra iar la batut se dadea tot negru. Se termina cu stremte la capete, care se chemau si canac. Franghia femeiasca cu o fata se purta acum 70-80 de ani.
Costumul barbatesc in Vicovu de Sus
Costumul barbatesc. Barbatii cara purtau plete si palarie cu gang in batrani, apoi au inceput a folosi palarii de fabrica. In acest timp, plete mari purtau batranii satului. Iarna se purta cusma cu urechi de culoare neagra, asa era moda.
Camasa barbateasca se facea din 5 m de panza de bumbac. Se croia dintr-o bucata paja a la maneca si clini, iar la parti din doua bucati, prinse de camasa barbateasca traditionala, sus inguste si la poale late.
Camasa barbateasca traditionala
Gura camasii se tivea cu mirejute facute cu acul si matasa, iar pe margine se executau zimtisori din bumbac alb.
Gulerul se incheia in patru bumbi, doi de o parte si doi de alta parte, prin care trecea un canacel, adica o ata de incheutorat. Maneca se prindea din umar. Ornamentele se faceau la umar si la poala manecii. Pe piept se coseau motive geometrice cu ata neagra sau se teseau in doua ite alese cu acul.
Itarii se faceau din lana si bumbac in 9 si 7 ite si din bumbac si matase in 4 ite. Erau lungi de 1 m cracul, incat se confectionau din 2 m. Se legau cu bracinar de canepa, trasa printr-o bata de panza. Cioarecii din panura de lana alba data la piua se purtau iarna. In prezent, barbatii poarta pantaloni albi si negri de panura sau de stofa de fabrica procurata de la magazin.
La briu se legau cu chimir. Chimirul se facea din toval, presat cu motive nationale, cu instrumentul numit ghiocel. Se faceau doua randuri de flori la indoitura chimirului in partea de sus si doua mici pe marginea acestora. Chimirul avea: teuca in partea dreapta pentru bani, teaca pentru briceag, catarami, fund suport pentru tragatori, curele la catarami. Nu s-au purtat chimire cu margele, mai mult briie tricolor.
Chimirul se purta si la lucru si la sarbatori. Care era mai sarac purta briu sau franghie. Sumanul se purta de barbati si femei toamna si primavara. Oarna pe sub suman purtau cheptar cu poale fara maneci, daca nu bonzi din piele de oaie.
Sumanele se faceau din panura de lana neagra sau cafenie, tesute in 4 ite si date la piua. Se croiau cu cline si se ornamentau cu rasad. Gulerul se facea drept, fiind denumit ciupag. Sumanul romanesc se croia cu cline si se ornamenta cu rasad. La un suman intrau cam 120 m rasad. Florile cusute pe sumane se numeau incarnituri cu rasad. Rasadul la suman se facea din 5 vite. Rasadul la sumane este tors subtire, iar la opinci mai gros.
Sumanul se facea din 5 panura, fiind lung pana la genunchi. Sumanele cu cline romanesti acum 10-15 ani erau la putere.
Sumanele scurte care nu erau croite in cline se faceau din 4m panura si se numea strajenesti, deoarece s-au purtat prima data la Straja. Astfel de sumane purtau si barbati si femei.
In afara de sumane se purtau mantai cu gluga, din lana de mite, cu rasad rosu pe margine. Mirii purtau iarna mantai, iar miresele cheptare lungi cu poale.
Cojoacele ca si sumanele se purtau de barbati si femei. Dintre cojoace amintim bonzile scurte, cheptarul fara maneci cu briu si poale si cojocul cu poale si maneci. Ornamentele pe cojoace s-au facut mai recent. Cojoace cu flori se coase de vrei 30 de ani. Flori tinute, flori cate una. Bonzile ce se purtau la costumul national, vechi de 100 de ani, nu se coseau cu flori.
O bonda se face din doua pielicele de miel sau din doua pielicele de carlan, sau dintr-o piele de oaie. Se croieste spatele din partea de la coada a pielii de oaie. Din pielicele de carlan sau miel, merge una la piept si una la spate.
Dupa ce s-au croit, se incheie cu acul de cojocarie si spacuma, adica ata de fuior, rasucita in doua ca sa fie tare. Peste cusatura la incheieturi se aplica halita cu flori. Dupa ce s-a cusut in cruciulite halita cu flori, se pune gaitanul negru, pe marginea halitei.
Primul la poale este din pielicica neagra si este lat de 12 cm, pe piept lat de 8 cm, la guler si la umar lat de 6 cm. Primul pe piept se punea si din blana de dihoras. Florile ce se coase pe bonda. se numesc creanga.
O bundita se coase in trei zile. La Putna se purta model national, geometric, pe bondite.
Bonda barbateasca este mai lunga decat cea femeiasca. Bonda in vechime era numai cu prim negru pe margine si galita pe langa prim. Halita era lata de 6 cm la poale, iar pe umeri de 3 cm. Cand m-am trezit purtau si barbatii si femeile bonzi albe. De la razboiu au aparut florile. Bonzile cu flori ca podoaba au doi canaci cu care se leaga la piept. Cojoace cu maneci, cu flori, barbatesti si femeiesti se purtau iarna. Se faceau din 4 pielicele, doua de carlan si doua de oi. Cojoacele cu poale se faceau din 7 piei de carlan, cu prim negru pe margine.
Cheptarul lung fara maneci, cu poale si creti la brau, se cosea cu flori putine, cate una pe piept, despartite, denumite trandaciri. Se purta vara, toamna si primavara, iar cojoacele lungi cu maneci, iarna. Traista se face din tesatura in 4 ite, de lana in culori naturale alb si negru. Nu se faceau piuate. Cand fata se casatorea trebuia sa aiba 6-8-10 m de tesatura pentru traiste. Traista se purta de barbati si femei, cand mergeau la cumparaturi sau puneau mancarea in ea cand mergeau la munca.
Semnificatia traistei
Traista mare de Anul Nou, de glume se poarta. Se punea arceste, adica cu baiera pusa in diagonala pe piept. Se confectioneaza din circa 1,20 m tesatura. Baierele la traista se impleteau din lana in acelasi culori, alb si negru, ca si tesatura, sau se tesea baiera speciala la traista de sarbatorare.
Traistuta este o piesa de ceremonial. Ea se folosea la nunta de catre miri. Mireasa, cand pregatea schimburile, camasa barbateasca traditionala, itari, naframa, brau, franghie pentru mire obligatoriu punea si traistuta. Mirele purta traistuta arceste pe piept cand mergea la cununie. In ea punea bucati de colac si o oca de horilca ca sa cinsteasca nuntasii.
Traistuta avea baiera tesuta in 2 ite din lana rosie si neagra sau negru cu verde, cu ornamente alese cu manurile model turta dulce. In vechime oamenii batrani purtau o tascuta mica arceste, adica cu o curea in diagonala pe piept: cureaua de piele era sau imprimata cu motive nationale sau tintuite. In prezent se poarta traistuta.
Naframa este o piesa de port ce se folosea de catre tineret, prinsa in briu la costumul national. Fetele la gioc tineau naframa in mana, ca veneau flacaii si o luau de la fata pe care o simpatizau si o jucau la sarbatori.
Semnificatia naframei
Naframa insa este o piesa de ceremonial folosita pana in zilele noastre. Mireasa pregatea pentru nunta doua naframi pe care le dadea mireului; cu una lega mana dreapta iar cealalta i-o lega la briu ca un sortulet, ca acoperea rusinea. Mireasa lega la fel ca si mirele cele doua naframi ale ei.
La vatajei se faceau cate 6 sau 10 naframi. Se puteau naframi la cai sau carute. Naframile pentru mire se coseau de catre mireasa iar pentru vatajei de catre druste. Se faceau din panza de bumbac, se coseau cu flori de la colturi in satranca. Se cosea urzit national si implut cu doua fete; dupa nunta se punea naframa pe perete in colturi, ca sa impodobeasca interiorul.
Naframile de la nunta se pastrau in lada pentru inmormantare, iar altii le puneau pe perete. De obicei, naframile care se puneau pe perete se faceau in mod cu totul special, cu ornamente cusute cu mana. Acestea erau pise de interior, folosite la impodobit camera curata, cu functie decorativa. In interior naframile se puneau pe scorturi ca si panzaturile in 9 ite. De obicei, pe scoarte puneau la mijloc cate o naframa in colturi si de la capat se fiza panzatura si cate o naframa. Panzatura se punea legata cu marasata, o panglica denumita coada, mai mult albastra ca se loveste la alb.
Incaltamintea traditionala era cu ochinci cu rasad si colturi de lana. Cand nuntasii veneau dupa mireasa, ii cantau soacrei mici:
Soacra mare inselata, Pe ochinci ai dat o fata / Ca o floare, soacra mare.
Semnificatia opincilor
Opincile se faceau din piele de porc ingruzite in laturi, adica intr-o parte si inauntru indoit cu gurgui. Opinca are 7 borti inauntru, iar dinapoi, pe margini, 5 borti pe unde trece rasadul, ata de la opinci.
Rasadul este facut din lana neagra de pe oaie toarsa cu tatul. Mai de mult se vopsea cu cerneala din calacan si crusala de arin. Din acest amestec iesea culoarea neagr. In crusala puneau calacan iar lana se baga in crusala fierbinte.
Rasadul la opinci se impletea in 5 vite. La o opinca se punea 5m de rasad. Opincile romanesti erau cu gurgui ingurzite pe partea exterioara numai intr-o parte. Cele unguresti erau ingruzite cu creti, tot cu rasad sau curele. Opincile unguresti erau fara gurgui.
Opincile romanesti cu gurgui din piele de porc sau de vita se purtau de catre femei, barbatii purtau fara gurgui, opinci incretite roata.
Sarbatoarea, barbatii purtau ciubote negre late cu ciorap de lana alba. In prezent poarta cizme bilgher cumparate din Maramures. De asemenea, se purtau bocanci, iar in prezent pantofi. Portul popular din Vicovul de Sus se poarta mai mult cu prilejul sarbatorilor.
