Vreme de sase secole, romanii s-au folosit de varza – pe cale interna sau aplicand-o extern – in toate bolile. Ei o intrebuintau ca purgativ, depurgativ si pregateau din ea cataplasme.
Dictionarul botanic, redactat in 1802 de catre o societate de medici, farmacisti si naturalisti, prezinta cataplasma pregatita cu frunza de varza alba ca pe un medicamaent familiar locuitorilor de la tara in cazurile de pleurezie. Se foloseste de asemenea contra reumatismelor. Frunzele fierte in vin combat bolile pielii iar decotul semintelor de varza este folosit cu succes contra parazitilor intestinali ai copiilor. Varza este extrem de pretioasa pentru stomac si intestin, fie sub forma de suc sau cruda in aperitive, fie fiarta inabusit.
Bogatia verzei in sulf (100 mg%), arsenic, calciu, fosfor, cupru, iod, explica virtutile ei aperitive, remineralizante si reconstituente. Din abundenta inzestrata cu vitamine, varza este antiscorbutica, revitalizanta si de o incontestabila utilitate pentru buna functionare a organismului. Prin vitamina A, varza intretine nutritia tesuturilor si intarzie semnele exterioare ale imbatranirii. Prin vitamina B, varza este un factor de echilibru nervos. Ea favorizeaza absorbtia oxigenului la nivelul celulei si metabolismul glucidelor. Sulful ii confera o actiune deosebita in afectiunile aparatului respirator, in anumite eczeme, in seboree si in protectia cutanata.
Este lesne de inteles de ce un astfel de aliment reprezinta atat de adesea un remediu polivalent, de o rara putere. Ne explicam astfel cu usurinta valoarea verzei crude pentru femeile insarcinate, pentru anemici, astenici, infectati, pentru cei cu paraziti intestinali, pentru litiazici, artritici etc. dar intelegem din capul locului temeiurile pentru care, daca vrem sa-i pastram verzei potentialul maxim, trebuie s-o transformam cat mai putin posibil. Cel mai bun mod de a folosi varza ramane consumarea ei ca aperitiv, la inceputul meselor, condimentata cu un ulei bun, cu sare de mare, cu lamaie sau cu otet din vin, cu patrunjel si cu usturoi.
Moduri de folosire
Abces, antrax, furuncule – aplicari cu frunze crude, spalate, puse in 2-3 straturi. Pansamentul va fi mentinut pe locul respectiv 2-4 ore. In cazul senzatiei de caldura insuportabila, se reinoieste pansamentul cu frunze proaspete. Se continua astfel pana la calmarea completa a fenomenelor inflamatorii sau pana la eliminarea totala a supuratiei.
Afectiuni ale gambelor – se recomanda pentru senzatiile de „gambe grele” si in cianoza tegumentelor. In general se aplica local 2-3 straturi de frunze seara si se tin aceste comprese pana dimineata. Frunzele trebuie sa depaseasca limita tesuturilor sau a regiunilor afectate. Se acopera frunzele de varza cu o bucata de panza din bumbac si se leaga pansamentul fara a strange prea tare. Se obtine o decongestionare a tesuturilor, o activare a circulatiei, revitatlizarea si absorbtia impuritatilor care blocheaza vasele capilare.
Angine – aplicarile de frunze de varza calmeaza durerile si ajuta la eliminarea toxinelor. Ele sunt deopotriva indicate in laringite si in inflamatii diverse. Se vor reinoi aplicarile in caz de senzatie vie de caldura locala. Gargarele cu suc de varza au o actiune detergenta si cicatrizanta.
Arsuri – aplicare de frunze de varza cat mai curand posibil. Se strivesc bine frunzele pentru a avea o putere antalgica si cicatrizanta mai mare. Se intelege de la sine ca arsurile grave, (de gradul III) si intinse sunt de resortul medicului. Dar pentru arsurile de gradul I-II (limitate) se utilizeaza un amestec aromatic din frunze de varza.
Colite – ulceroase sau nu, al caror diagnostic a fost stabilit: la exterior, 3-4 frunze groase aplicate in fiecare seara pe abdomen. Se acopera cu o impletitura de lana si se mentin toata noaptea; pe cale interna: 1-3 pahare de suc pe zi intre mese. Se continua atata vreme cat este necesar.
