Descoperirea unui atelier de mumificare din Egiptul Antic, la Saqqara, le-a permis cercetătorilor să dezvăluie rețetele secrete folosite la îmbălsămare, în urmă cu aproape trei milenii.
În mod surprinzător, multe dintre unguentele folosite în proces conțineau ingrediente din zone îndepărtate ale lumii, sugerând că pasiunea egiptenilor pentru mumificare a contribuit la susținerea unei rețele comerciale globale antice.
Cercetarea a fost publicată în jurnalul Nature.
Datând din vremea Dinastiei a XXVI-a, instalația de îmbălsămare a fost găsită în apropierea piramidei regelui Unas și se crede că a fost folosită între 664 și 525 î.Hr. În timpul săpăturilor de la atelierul subteran, arheologii au dat peste 121 de boluri și pahare inscripționate cu instrucțiuni de îmbălsămare, potrivit IFL Science.
Ingredientele folosite la îmbălsămare, dezvăluite de compoziția chimică
Printre informațiile scrise pe vase erau comenzi precum „de pus pe cap” sau „bandajează ori îmbălsămează cu asta”, în timp ce altele erau etichetate cu nume de substanțe de îmbălsămare, precum „antiu” sau „sefet”.
Folosind cromatografia și spectrometria, cercetătorii au putut să determine compoziția chimică a reziduurilor conținute în 31 dintre aceste recipiente, dezvăluind astfel rețetele exacte utilizate pentru diferite etape ale procesului de îmbălsămare.
„Noi am cunoscut numele a multe dintre aceste ingrediente de îmbălsămare de când au fost descifrate scrierile egiptene antice. Dar până acum, am putut doar să ghicim ce substanțe erau în spatele fiecărui nume”, a explicat coordonatorul săpăturilor, Susanne Beck de la Universitatea din Tübingen, Germania.
Înainte de această descoperire uimitoare, cercetătorii au încercat să identifice aceste substanțe pe baza câtorva texte antice, inclusiv un vag manual de mumificare despre care se crede că a fost scris în jurul anului 1450 î.Hr. Totuși, rezultatele analizelor chimice ale cercetătorilor dezvăluie că egiptologii s-au înșelat în presupunerile lor cu privire la aceste materiale.
Rolul uleiurilor, grăsimii animale și rășinilor în conservarea țesuturilor
De exemplu substanța denumită „antiu” a fost tradusă ca smirnă sau tămâie, însă rezultatele au arătat că este de fapt un amestec de ulei de cedru, de ienupăr, ulei de chiparos și grăsimi animale. Un alt ingredient important numit „safet” a fost descoperit între timp, s-a dovedit a fi „un unguent parfumat (formulă pe bază de grăsime), cu aditivi vegetali”.
„Egiptenii foloseau substanțele pentru proprietățile lor specifice biochimice, precum rășina de mastic, plante elemi, rășină dammar, bitum și ceară de albine. Acestea au proprietăți antibacteriene sau antifungice și odorizante, contribuind astfel la conservarea țesuturilor umane și la reducerea mirosurilor neplăcute. Proprietățile hidrofobe și adezive ale gudroanelor, rășinilor, bitumului și cerii de albine erau utile pentru a sigila porii pielii, pentru a exclude umezeala și pentru a trata învelișurile de in”, au scris autorii cercetării.
Multe dintre ingredientele folosite proveneau din Africa tropicală, Asia de Sud-Est sau din diferite părți ale Mediteranei.
„În cele din urmă, mumificarea egipteană probabil a jucat un rol important în apariția timpurie a rețelelor comerciale globale”, a spus autorul studiului, Maxime Rageot.
Vă mai recomandăm și:
Mumificarea la egiptenii antici nu a fost niciodată menită să păstreze corpurile, dezvăluie o nouă expoziție
Mumia unui „băiat de aur” a dezvăluit cât de minuțioase erau ritualurile egiptenilor antici
Cum arăta viața egiptenilor antici în orașul morților Saqqara?
Un „tezaur” de statui și sarcofage antice din bronz a fost descoperit la Saqqara
