Frunzele încep să îşi schimbe culorile. Toate nuanţele de galben, un pic de arămiu, verde deschis, ceva maro…Va veni vremea când efemera pictură a Creatorului îţi va tăia respiraţia.
Prin faţa mea, din mersul trenului, trec tot felul de imagini:
Un bărbat îşi repară maşina pe marginea drumului, altul îşi spală bicicleta într-un pârâu, un adolescent are grijă de câteva vaci şi se uită pe un telefon. Pe vremuri, copiii citeau cărţi când mergeau cu vitele la păscut şi îşi doreau să trăiască poveştile din paginile lor, să descopere, să ajungă departe. Sunt aproape convinsă că cel pe care l-am văzut, doar stă cu ochii lipiţi de nimicuri…Şi nu e singurul care face asta.
În tren, un individ vorbeşte de vreo 3 ore despre bani: cei pe care îi dă pe motorină, pe încălzire, cât costă berea în Germania, ce salariu are nu ştiu cine, ce afacere a făcut nu ştiu care. Nu pare prea sărac dar nu îşi poate lua gândul de la bani…
Un bătrân cu părul alb doarme pe peronul unei gări, cu capul pe bagaje. Nu cred că e homeless, pentru că e îmbrăcat îngrijit, are bagaj voluminos şi sunt sigură are de parcurs un drum lung…ca noi toţi, dealtfel. Îi trimit un gând bun, mă rog să termine de vorbit individul cu banii şi chiar cred că avea foarte multă dreptate cel care spunea că „Unii oameni sunt foarte săraci. Nu au decât bani”. Să fiţi sănătoşi!
