Connect with us

Hi, what are you looking for?

Spiritualitate

Rugaciuni. Despre exorcizare, exorcism, lepadari si molitfe

rugaciuni-exorcism

Termenul de exorcizări, exorcisme, precum şi lepădări, molitfe stau în strânsă legătură între ele. Astfel, un bun exemplu sunt „exorcismele” şi „lepădările” folosite la Sfânta Taină a Botezului, în Biserica Ortodoxă Română. Astfel, învăţătura de credinţă ortodoxă explică cei doi termeni, precum şi rolul lor în cult. La botez, părţile principale ale slujbei „facerii catehumenului” sunt exorcismele, lepădările şi împreunarea cu Hristos in rugaciuni.

Ce sunt exorcismele?

Sunt trei rugaciuni în care preotul roagă pe Dumnezeu să îndepărteze de la catehumen toată puterea cea rea a diavolului.

Dar lepădările şi împreunarea cu Hristos ce sunt?
Sunt întreita lepădare a catehumenului sau a naşului, în numele catehumenului, de satana, urmată de întreita lui asigurare că s-a unit cu Hristos.
În timpul lepădărilor, catehumenul e întors cu faţa spre Apus suflând şi scuipând într-acolo de trei ori, deoarece Apusul e nu numai locul de unde vine întunericul, ci şi locaşul celui rău, al lui satana, care e numit şi „stăpânitorul întunericului” (Luca 22, 32; Col. 1, 13). Urmând deci cuvintelor Sfântului Apostol Pavel, care ne îndeamnă „să lepădăm dar lucrurile întunericului şi să ne îmbrăcăm cu armele luminii” (Rom. 13, 12), catehumenul scuipă pe diavol, în semn că s-a lepădat cu totul de el şi de faptele lui, adică de păcate. Şi, dimpotrivă, atunci când catehumenul (naşul) mărturiseşte unirea sa cu Hristos, o face cu faţa spre Răsărit, căci într-acolo era zidit Raiul (Fac. 2,8), din care au fost izgoniţi primii oameni în urma păcatului şi pe care ni-1 deschide iarăşi Botezul şi tot de acolo ne răsare nu numai soarele, izvorul luminii, ci ne-a şi venit Lumina cea adevărată a sufletelor, Hristos, Care este numit adesea „Soarele dreptăţii” sau „Răsăritul cel de sus” (Luca 1, 78; Mal. 4, 2; troparul Crăciunului). Unirea cu Hristos se face prin credinţă, iar dovada se face prin mărturisirea credinţei creştine si rugaciuni, adică prin rostirea Crezului. (Când cel ce se botează e prunc, Crezul trebuie sa-l spună nasul, în numele pruncului, iar nu altcineva).

Rugaciuni Ortodoxe
Rugaciuni Ortodoxe

Cum trebuie înţelese exorcismele şi lepădările de la Botez?


Exorcismele şi lepădările nu înseamnă că Biserica socoteşte pe cei ce vin la Botez că stăpâniţi cu adevărat de diavol, cum sunt demoniacii, îndrăciţii sau cei munciţi de duhuri necurate, ele vor să spună numai ca cel ce nu-L are încă pe Hristos se afla în robia păcatului, şi deci în puterea diavolului, care stăpâneşte pe cei în păcat, sau în afara harului (Efes. 2, 2). Din această robie îl eliberează Biserica pe catehumen prin exorcisme şi lepădări, trecându-l sub puterea lui Hristos, Stăpânul nostru cel adevărat şi bun. În Biserica noastră s-a făcut dintotdeauna o confuzie între exorcisme şi lepădări, însa ele sunt două lucruri total distincte.

Ce reprezintă practica exorcizării în Biserica Ortodoxă?


Este bine cunoscut faptul că încă din cele mai vechi timpuri aceasta era o practică prin care se scoteau duhurile necurate prin intermediul postului şi rugaciuni. Aceasta practică nu era specifică numai creştinismului ci există în diverse alte religii şi culte. Astfel indienii pregăteau un altar pentru cel ce urma să fie exorcizat, iar în jurul lui se împrăştiau diverse ierburi tămăduitoare, folosindu-se diverse incantaţii şi fum. Creştinismul s-a dezvoltat însa pe o bază solidă, anume Sfânta Scriptură, cunoscut fiind faptul că dintotdeauna au existat diverse boli cărora medicina nu le-a putut face faţă, boli care aduceau cu sine schimbări de comportament, devieri psihice, şi mai nou vorbirea în limbi necunoscute. Bineînţeles toate acestea au fost puse pe seama diavolului, fapt care este cunoscut din cele mai îndepărtate timpuri.

Astfel, însuşi Mântuitorul este cel care săvârşeşte aşa-zise „exorcizări” prin scoaterea demonilor şi trimiterea lor în turma de porci.

Tradiţia creştină a păstrat acest fapt, şi desigur Biserica Ortodoxă a fost cea care le-a conservat. Un rol important în acest fapt îl au chiar Molitfele Sfântului Vasile cel Mare, citirea acestora de către preot sau episcop, o dată pe an {1 ianuarie- la sărbătoarea Sfântului Vasile având un rol deosebit, căci aşa cum spune şi rugăciunea, „cutremură oştile lui Velzeevul”, distrugând o parte din numeroasele cete ale lor. Astfel, practica Bisericii Ortodoxe, prin care cel „demonizat” este adus în faţa preotului, dar şi a celorlaltor credincioşi, timp în care acesta rosteşte aceste molitfe, face ca diavolul să se lupte în interiorul acelei persoane. Desigur, nu numai molitfele sunt cele care fac diavolul să se cutremure, ci tot ceea ce ţine de Biserică, şi anume: Sfânta Cruce, Sfânta Evanghelie, Aghiazma, sau chiar slujbele săvârşite în Biserică. În vremurile vechi, în Biserică existau preoţi care se ocupau cu aceasta practică a exorcizării, preotul fiind investit ca exorcist prin hirotesie. De altfel, scoaterea duhurilor necurate poate fi considerată o harismă, la fel ca multe altele, însa în ziua de astăzi, puţin sunt cei care cu adevărat mai pot săvârşi exorcizări, mulţi folosindu-se în scop material de acest fapt, fiind lipsiţi de harul mântuitor si rugaciuni.

Ce sunt molitfele Sfântului Vasile cel Mare şi ce rol au în viaţa duhovnicească?

Molitfele Sfântului Vasile cel Mare şi ale Sfântului Ioan Gură de Aur numite şi exorcisme sunt cele mai puternice rugaciuni împotriva duhurilor necurate din oameni şi case. Ele se citesc numai de preoţi şi duhovnici bătrâni care au viaţa curată şi sunt mari postitori şi care au dezlegare de la duhovnicii lor să le citească, căci dacă le citesc preoţi tineri, fără post şi viaţă cât mai curată, diavolii chinuiesc mai tare pe cei bolnavi şi nu ies din oameni, ba uneori se răzbună cu mari ispite asupra celor care au citit moitfele.

Moliftele de izgonire a diavolilor din oameni şi chiar din animale se citesc numai în zile de post, mai ales la miezul nopţii în biserica, în faţa icoanelor făcătoare de minuni sau lângă racla cu moaşte ale sfinţilor. Atât preotul care le citeşte cât si cei bolnavi de duhuri necurate împreuna cu rudele şi însoţitorii lor trebuie să ţină post negru cel puţin o zi şi o noapte, uneori chiar trei zile.                                    

Când bolnavii posedaţi de duhuri rele nu se vindecă, se va face spovedania generală a celor bolnavi şi a rudelor lor, ca nu cumva cineva dintre ei să fi făcut păcate grele şi să fi rămas nespovedite. Apoi se repetă molitfele Sfântului Vasile cel Mare de trei ori la miezul nopţii, cu câte o zi până la trei zile de post negru. După puţin timp bolnavul trebuie să fie dus la Sfintele Moaşte şi la Icoanele făcătoare de minuni din ţară ca să i se citească şi acolo molitfele Sfântului Vasile cel Mare.

Cum este practica exorcizării în Biserica Romano-Catolică?                                    

Exorcizarea în Biserica Ortodoxă se face în public după Molitfele Sfântului Vasile cel Mare, la catolici, se face în mod particular după un ritual (scris în sec IV iniţial) editat şi rescris la Conciliul Vatican II. Exorcismele se făceau înainte public, dar pentru că persoanele respective reacţionau violent la ritual, s-a trecut la practicarea lui în particular. Exorcismele în public se fac dacă ar fi oamenii cu asemenea probleme în număr mai mare. Având în vedere psihiatria modernă, nu putem cataloga un anumit om drept îndrăcit, uneori este vorba de schizofrenie sau isterie, cazuri de boli mintale. În Biserica Catolică ritualul de exorcizare nu se face oricum (Biserica Ortodoxă e mai conservatoare şi practică ritualul ca în trecut), ci numai cu aprobarea Episcopului şi a colegiului acestuia şi numai în prezenţa dovezii ca acel om e sănătos din punct de vedere mintal (dovada obţinută după o analiză psihiatrică şi   psihologică amănunţită).

Voteaza articolul
[Total voturi: 1 Scor general: 4]

Articole asemanatoare

Spiritualitate

Termenul de exorcizări, exorcisme, precum şi lepădări, molitfe stau în strânsă legătură între ele. Astfel, un bun exemplu sunt „exorcismele” şi „lepădările” folosite la...

Spiritualitate

Semnul crucii nu este un simbol specific creştin nici ca gest şi nici ca formă; ca simbol al fericirii, crucea se regăseşte pe peceţi,...

Spiritualitate

Cand vorbim despre pietre pretioase sau semipretioase ne gandim in primul rand la forma lor dar si la valoarea materiala pe care ar putea...

Spiritualitate

În folclorul românesc zilele au şi ele sufletul lor, sunt aşa, ca nişte făpturi, iar înaintea vremurilor umblau pe pământ, de aceea avem zile...

Spiritualitate

Pietrele semipretioase sunt cunoscute pentru frumusetea bijuteriilor realizate din ele dar si totodata pentru efectele lor asupra organismului. Utilizarea acestora este cu precadere in...

Articole recomandate

Spiritualitate

Semnul crucii nu este un simbol specific creştin nici ca gest şi nici ca formă; ca simbol al fericirii, crucea se regăseşte pe peceţi,...

Nunti

Botezul este unul dintre cele mai importante evenimente din viata unui om. Este momentul cand fiecare primeste un nume pe care il va purta...