Ce e viaţa, trăi-v-ar famlia? O nuntă cu dar (conjuncţie adversativă).
Pe bune, mânca-v-aş. Ce e viaţa? O salbă cu cocoşei. O pui, o porţi şi, când ţi-e lumea mai dragă, începe de se deşiră. Într-o zi – gata – s-a rupt.
O dau şi altfel. I-auzi aici: “În viaţă este o scară/ Ea te urcă şi coboară/ Doamne, bine-i la urcare/ Când eşti tânăr şi-ai valoare/ E mai greu la coborâre/ Când rămâi singur pe lume/ Ca pasărea fără nume…”.
Dac-ai fost un amărât, te-mbracă la repezeală-n patru scânduri, te plâng de recesiune (adică nu prea mult) şi te coboară-n groapă, cu atenţie mărită, să nu facă deranj, că e înghesuială pe aleea unde-o să te rupi tu-n figuri, în vecii vecilor amin. Fii mulţumit că te-au băgat, fiindcă ai tăi zic mersi că s-au scos.
Dac-ai avut soartă şi eşti rege – nu unu’ de rând, ci chiar regele ţiganilor – stai în faţă. Ai auzit de sicriul cu aer condiţionat şi filtru de cafea? Ăla e – un must have de vară-toamnă. (Abia în octombrie apar alea cu şemineu şi Moş Crăciun încorporat). Cu cât ai fost mai bazat, cu-atât te plâng neamurile. Se-atârnă de tron – nu pleca! unde pleci? cui ne laşi? S-ar arunca în groapă, după tine, doar-doar.
Te petrec cu fanfara. Îţi cântă Florin Salam la căpătâi. De ascultare: “Am aflat ceva şi eu/ Că m-a iubit Dumnezeu/ M-a iubit de-adevărat/ Si din lume m-a luat/ Fă, mamă…./ Of, io nu m-am gândit la mine/ Am văzut rău’ din lume/ Şi-am avut mii de furii/ Cu gându’ l-ai mei copii/ Ce-or făcea când n-oi mai fi…” . Mai luaţi una tare, da’ să nu vă zvârcoliţi: “Ce-o să mă fac fară tine/ Când or trece două zile?”…
Cum e să-ţi cânte la năsălie, ce ţi-a plăcut mai bine-n viaţă? “Bun îi vinu’, mult mă costă/ Ca iubirea mea cea fostă…”
Mă jur că cele mai adevărate înmormântări sunt alea ţigăneşti. Te ating la lingurică. Te fac de vorbeşti singur o săptămână: ”Pământule, negrule/ Şi tu, nesătulule/ Pământule lunecos/ Tu mănânci omu’ frumos/ Şi-ntr-un colţ de cimitir/ S-aude glas de copil/ Ce plânge cu foc şi-amar/ Şi se roagă de gropar:/ Stai, gropare, că mi-e greu/ Nu-l lua pe tata-l meu/ Stai şi nu îl băga în groapă/ Că pleacă pe lume-ailaltă/ Şi nu-l mai văd niciodată…”
Mă gândesc la regii ţiganilor, care nu mai sunt. Dumnezeu să-i ierte. Au avut tot ce-a vrut pana lor. Coroană şi sceptru. Aur, potol, putere. Nu i-a răpus politica, nu i-a răpus plictiseala, i-a pus jos un suflu la inimă. Da’ uite că, atunci când e să fie, îi ţin zile-ntregi pe televizor şi-i îmbălsămează-n vorbe. S-au adunat toate bocitoarele, mai tre’ s-apară ministru’ la Interne, dacă n-ar fi dus la palmat doctorate. Hai că se merită să mori!
Pentru cele mai importante ştiri ale zilei, transmise în timp real şi prezentate echidistant, daţi LIKE paginii noastre de Facebook!
Urmărește Mediafax pe Instagram ca să vezi imagini spectaculoase și povești din toată lumea!
Conținutul website-ului www.mediafax.ro este destinat exclusiv informării și uzului dumneavoastră personal. Este interzisă republicarea conținutului acestui site în lipsa unui acord din partea MEDIAFAX. Pentru a obține acest acord, vă rugăm să ne contactați la adresa vanzari@mediafax.ro.