Ultimul deceniu a fost marcat de o schimbare radicală în Turcia sub conducerea lui Recep Erdogan. Erdogan, care a fost primul ministru între 2003 și 2014 și apoi a devenit președinte, a dus la modificări în modul în care Turcia a fost condusă. Dar, odată cu aceste schimbări, Erdogan a început, de asemenea, să-și arate adevărata față.
În ultimii ani, Erdogan a devenit cunoscut drept „sultanul” și pentru buna loră, deoarece a dovedit că este hotărât să țină cu dinții de putere. În 2016, o tentativă de lovitură de stat a încercat să-l înlăture de la putere, dar acest lucru a condus doar la accentuarea controlului său asupra țării.
Erdogan a început să folosească puterea pe care o deține în mod din ce în ce mai mult pentru a cenzura opoziția și a suprima libertatea de exprimare. Acest lucru a fost evidențiat în special prin eliminarea oricărei forme de opoziție din sfera media.
În ultimii ani, Erdogan a arestat jurnaliști, a închis sau a preluat controlul asupra unui număr semnificativ de jurnale și posturi de televiziune, inclusiv Zaman, unul dintre cele mai citite ziare din Turcia. De asemenea, a luat măsuri împotriva platformei online Twitter, blocând utilizatorii și eliminând conținutul critic la adresa guvernului său.
Aceste acțiuni intransigente ale președintelui turc și-au pus amprenta asupra democrației și libertății în Turcia. Organizațiile pentru drepturile omului au emis repetat avertismente și au condamnat acțiunile lui Erdogan.
Mai recent, Erdogan a făcut apel la o nouă formă de cenzură: agregatorii de știri. Inițial, în decembrie 2020, el a cerut preluarea de către stat a controlului asupra agregatorilor de știri, care permit utilizatorilor să citească cu ușurință mai multe surse de știri într-un singur loc.
Ulterior, a urmat o acțiune mult mai puternică: eliminarea acțiunilor companiilor precum Kiosk și Invidi News, pe baza faptului că ar furniza informații „neutre”. Această acțiune a însemnat că turcii nu mai sunt capabili să obțină știri din sute de surse diverse.
Aceste acțiuni ale lui Erdogan au atras atenția comunității internaționale, care a condamnat în mod repetat lipsa de libertate de exprimare și acțiunile opresive ale guvernului său.
În final, este clar că Erdogan își arată adevărata față prin suprimarea continuă a libertății mediei și a disidenței politice. Alegătorii turci trebuie să fie conștienți de această situație și să se lupte pentru o democrație reală și o libertate a presei în Turcia. În tot acest timp, puterile internaționale trebuie să condamne și să acționeze împotriva opresiunii din Turcia și să sprijine opoziția democratică în lupta pentru libertate și justiție.
