De câteva zile, milioane de femei recunosc public, pe reţelele de socializare, că au fost hărţuite sau abuzate sexual. Unele când erau nişte copile, altele mai târziu. Tot de atunci eu mă întreb dacă sunt pregătită să scriu despre asta. Şi nu sunt. Pot doar să spun că eram o copilă de câţiva ani şi după episodul respectiv am urât filmele şi, poate că pare odios, dar m-am bucurat când individul a murit. Nu ştiu dacă această recunoaştere publică poate schimba ceva, dar simplul fapt că atâtea femei au avut curajul să o facă, poate arăta că se sparge un zid…sau că e un prim pas spre vindecare. (sursa facebook G. Stefan)
