Celebrul filosof s-a stins din viaţă la data de 7 martie 322 î.Hr.
Aristotel (384 – 7 martie 322 î.Hr.) a fost unul dintre cei mai importanţi filosofi ai Greciei Antice, clasic al filosofiei universale, spirit enciclopedic, fondator al şcolii peripatetice. Deşi bazele filosofiei au fost puse de Platon, Aristotel este cel care a tras concluziile necesare din filozofia acestuia şi a dezvoltat-o, putându-se, cu siguranţă, afirma că Aristotel este întemeietorul ştiinţei politice ca ştiinţă de sine stătătoare. A întemeiat şi sistematizat domenii filosofice ca Metafizica, Logica formală, Retorica sau Etica. De asemenea, forma aristotelică a ştiinţelor naturale a rămas paradigmatică mai mult de un mileniu în Europa.
Aristotel s-a născut la Stagira (motiv pentru care i se mai spune Stagiritul), un oraş din peninsula Chalcidica, în nordul Mării Egee. Tatăl său, Nicomah, a fost medicul regelui Macedoniei, Midas al II-lea, tatăl lui Filip al II-lea şi bunicul lui Alexandru Macedon. Mama sa, pe nume Phaestis, provenea dintr-o familie aristocratică.
Rămas orfan de copil, Aristotel îşi petrece primii ani la Stagira şi Pella, iar la 17 ani intră în Academia lui Platon, unde rămâne 20 ani, mai întâi ca elev apoi ca profesor. După moartea lui Platon, în 347 î.Hr., a plecat la Assos, în Misia, devenind consilierul tiranului Hermias. În 343 î.Hr., a fost chemat la Pella, la curtea regelui Filip, pentru a desăvârşi educaţia tânărului Alexandru.
În 340 î.Hr. s-a întors la Stagira, dar nu pentru multă vreme. Pacea impusă de Macedonia cetăţilor greceşti i-a dat prilejul să revină la Atena, unde a înfiinţat propria lui şcoală – „Liceul” („Lykeion” sau „şcoala peripatetică”), şcoală ce va rivaliza cu Academia lui Platon. Va preda aici timp de treisprezece ani şi îşi va continua neobosit cercetările.
În 323 î.Hr., odată cu moartea lui Alexandru, la Atena a răbufnit vechea duşmănie faţă de macedoneni. Aristotel s-a refugiat la Chalkis, în insula Eubeea, unde a murit un an mai târziu, la data de 7 martie 322 î.Hr.
RevistaVerso.ro îţi prezintă principalele semnificaţii istorice ale zilei de 7 martie:
322 î.Hr. – se stinge din viaţă Aristotel, unul din cei mai importanţi filosofi ai Greciei Antice;
1395 – Mircea cel Bătrân şi regele Sigismund de Luxemburg au încheiat la Braşov un tratat de cooperare militară antiotomană;
1441 – Iancu de Hunedoara a devenit voievod al Transilvaniei. El deţinea această funcţie pe lângă cea de comite al Timişoarei şi de ban al Severinului;
1471 – Radu cel Frumos, fratele lui Vlad Ţepeş, a atacat Moldova, dar Ştefan cel Mare l-a învins la Soci, lângă Bacău. Domnul muntean, supus turcilor, a izbutit să scape fugind;
1876 – Alexander Graham Bell primeşte brevetul pentru o invenţie pe care el o numeşte „telefon”;
1912 – Succesul expediţiei lui Roald Amundsen la Polul Sud (14 decembrie 1911) este anunţat public, când nava Fram a ajuns la Hobart, în Australia;
1936 – Germania Nazistă a reocupat Renania demilitarizată, încălcând astfel tratatul de la Versailles şi înţelegerile de la Locarno;
1939 – În România începe guvernarea Armand Călinescu (7 martie – 21 septembrie 1939);
2001 – Ariel Şaron devine prim-ministru al Statului Israel;
2009 – NASA a lansat sonda (misiunea) spaţială Kepler (numită aşa după astronomul german Johannes Kepler), care are scopul de a descoperi noi exoplanete asemănătoare Pământului care orbitează alte stele, cu ajutorul unui telescop şi al unui fotometru speciale.
