Rezumat:
Începând cu vârsta de 8 ani, copiii ar trebui să fie testați pentru anxietate, chiar dacă nu prezintă niciun simptom, indică un grup de specialiști din Statele Unite.
Recomandarea vine după ce chirurgul general american Vivek Murthy a atras atenția asupra faptului că tinerii trec printr-o criză a sănătății mintale, accentuată de pandemia de COVID-19.
Grupul, numit Grupul de Servicii Preventive al Statelor Unite, a publicat un document care cuprinde o serie de recomandări privind anxietatea, depresia și rata suicidului la copii. Grupul a mai făcut în trecut unele recomandări cu privire la observarea depresiei la copiii de 12 ani, indică Smithsonian Magazine.
„Este imperios necesar să putem interveni înainte ca viața să fie tulburată”, spune Martha Kubik, membru al acestui grup și profesor la Școala de Asistenți a Universității George Mason, Statele Unite. Aceasta spune că mai multe sondaje și chestionare de detectare a anxietății, disponibile pentru furnizorii de servicii de sănătate.
Anxietatea, o problemă în rândul copiilor
„Ceea ce a descoperit cercetarea noastră este că aceste dispozitive de testare sunt eficiente în detectarea anxietății de la vârste fragede, chiar înainte de a apărea primele simptome”, mai spune aceasta.
Centru pentru Prevenirea Bolilor din Statele Unite raportează că 7,1% sau 4,4 milioane de copii cu vârste cuprinse între 3 și 17 ani au fost diagnosticați cu anxietate. Aproximativ 3,2% au fost diagnosticați cu depresie.
Cu toate acestea, mulți alți copii rămân fără diagnostic, air simptomele acestor tulburări au crescut în timpul pandemiei. În această perioadă, 25% dintre copiii sub 18 ani au avut depresie clinică, iar 21% prezintă simptome de anxietate, potrivit unei analize publicate în 2021 de JAMA Pediatrics.
Screeningul este primul pas
Grupul recunoaște că screeningul este doar primul pas; copiii trebuie să fie evaluați mai atent în urma confirmării unei predispoziții spre anxietate. Dacă sunt diagnosticați cu anxietate sau depresie, vor trebui să colaboreze cu părinții și specialiștii pentru a determina un tratament corespunzător. Mai mult, este nevoie și de o monitorizare permanentă pentru a confirma eficiența tratamentului.
Julie Cerel, psiholog și director al Laboratorului de Expunere și Prevenire a Suicidului din cadrul Universității Kentucky, Statele Unite, care nu face parte din grupul de lucru, atrage atenția asupra faptului că doar pentru că tinerii pot avea un screening negativ, aceasta nu înseamnă că nu pot dezvolta simptomele în viitor.
„Oamenii cred că screeningul poate anula riscurile viitoare”, spune aceasta. „Cred că dacă screeningul este negativ, atunci nu ai de ce să-ți mai faci griji”. Aceasta este de părere că simptomele se modifică rapid, iar adulții ar trebui să urmărească „schimbări bruște de comportament”.
Direcții viitoare de înțelegere a acestor tulburări
„Provocarea rezidă din aceea că, la copiii și adolescenții care nu prezintă nici un fel de simptome, nu avem acele dovezi care să ne arate dacă este benefic sau nu screeningul tinerilor pentru anxietate, depresie sau tendințe suicidale”, spune unul dintre membrii grupului de specialiști, Lori Pbert, psiholog clinic la Universitatea din Massachusetts.
„Sunt necesare mult mai multe cercetări pentru înțelegerea acestor condiții. Între timp, specialiștii în domeniu ar trebui să facă apel la raționamentul clinic atunci când aleg screeningul”.
Vă mai recomandăm și:
Legătura dintre anxietatea socială, stres și greutate în adolescență a fost aprofundată de cercetători
Exercițiile fizice pot reduce simptomele depresiei și pot amplifica efectele terapiei
Tot mai multe tentative de suicid la copii, explicate prin creșterea cazurilor de long-COVID
Utilizarea antibioticelor de către femeile de vârstă mijlocie, asociată cu declinul cognitiv ulterior
