Rezumat:
De la Grădinile Suspendate ale Semiramidei, la Piramidele din Giza, aceste minuni ale lumii antice sunt departe de a fi dezamăgitoare.
Cele șapte minuni ale lumii antice reprezintă o selecție de artefacte splendide ale arhitecturii și artei din Orientul Mijlociu, Africa de Nord și sudul Europei. Mai mulți scriitori antici și medievali din Europa și Orientul Mijlociu au discutat despre cele șapte „minuni” – nu toți au folosit acest termen pentru a le descrie. Herodot a fost printre primii care a făcut referire la acestea și chiar dacă scrierile sale nu au supraviețuit trecerii timpului, ideile sale au fost amintite în textele de mai târziu ale altora.
Minunile care să fie incluse în lista celor șapte a fost un subiect îndelung dezbătut. Lista pe care o avem astăzi „a fost definită abia în Renaștere”, spun arheologii Peter Clayton și Martin Price în lucrarea „Cele șapte minuni ale lumii antice”.
1. Marea Piramidă din Giza, Egipt
Marea piramidă este atât cea mai veche dintre minuni, dar și singura care mai supraviețuiește și astăzi. A fost construită ca mausoleu pentru faraonul Kufu acum aproape 4600 de ani, fiind cea mai înaltă clădire, până la apariția turnului principal al Catedralei Lincoln din Anglia anilor 1311.
Piramida avea o înălțime de 147 de metri la finalizare, dar astăzi, din cauză că a pierdut o parte din pietre, mai are doar 139 metri. Interiorul conține un sistem de pasaje care conduc spre o mare galerie care la rândul ei duce spre o cameră cu sarcofage goale, numită adesea Camera Regelui.
Mai mult, pasajele din Marea Piramidă conduc spre alte două camere care sunt cunoscute drept Camera Reginei, dar și o cameră subterană, sub piramidă. Scopul acestor două camere este încă discutat. În 2017, specialiștii care examinau piramida au găsit un spațiu gol de mari dimensiuni, deasupra marii galerii, care ar mai putea conține și alte camere.
2. Grădinile Suspendate ale Semiramidei
Potrivit legendelor, regele babilonian Nabucodonosor al II-lea din secolul al VI-lea, deținea un labirint complex de cascade și vegetație deasă, înglobate în cadrul unui palat pentru soția sa, Amitis din Media, căreia îi era dor de Persia, ținutul natal. Cu toate acestea, arheologii încă mai au dubii cu privire la existența grădinii.
Acestea au fost menționate de mai mulți scriitori antici. Excavațiile arheologice din zona Babilonului antic, localizat la aproximativ 100 kilometri de Bagdad, zona de nord a Irakului, nu au putut identifica cu exactitate dovezi concrete privind existența grădinilor. Nu există nici înregistrări babiloniene care să le ateste.
3. Statuia lui Zeus din Olimpia, Grecia
Construită în 450 înaintea erei noastre, statuia are o înălțime de 12 metri. Construită în cea mai mare parte din fildeș, aparține constructorului Phidias. Monumentul „îl înfățișează pe Zeus stând, dar cu toate acestea aproape că atingea tavanul cu capul, ceea ce dă impresia că zeul ar fi putut decoperta templul dacă ar fi fost să se ridice”, spune scriitorul Strabon.
Nu se cunoaște cu exactitate momentul în care statuia a fost distrusă. Documentele antice din secolul V arată că în această perioadă religia oficială a Imperiului Roman era creștinismul, iar credințele tradiționale greco-romane erau supuse persecuției. Se poate ca distrugerea să fi avut loc în această perioadă.
4. Templul lui Artemis din Efes, Turcia
Construit in jurul anului 550 înaintea erei noastre de către Croesus, regele Lidiei, templul era elogiat de antici pentru frumusețea sa. Un templu de mici dimensiuni, construit în cinstea zeiței Artemis, zeitate asociată cu animalele și vânătoare exista în Efes, dar regele care cucerise regiunea l-a consolidat.
În anul 262, templul a fost avariat de un cutremur și jefuit de goți – un grup de popoare germanice care veneau din Scandinavia. Ceea ce a mai rămas din templu pare să fi fost abandonat și distrus în jurul secolului V, după cum menționează scrierile creștine.
5. Mausoleul din Halicarnas, Turcia
Construit pentru satrapul Mausolus din nordul Anatoliei în 353 înaintea erei noastre, mormântul a avut un impact puternic asupra scriitorilor antici. Scriitorul Pliniu cel Bătrân scria că monumentul a avut parte de cei mai iscusiți constructori ai vremii – Scopas, Briaxis, Timoteus și Leochares.
Atunci când Artemisia, soția lui Mausolus a murit, mausoleul era neterminat și nu se știa dacă sculptorii aveau să mai fie plătiți. „Cu toate acestea ei nu și-au părăsit locurile de muncă până ce nu au terminat lucrarea, considerând construcția ca o încununare a talentului lor”, mai spunea Pliniu.
6. Colosul din Rodos, Grecia
Colosul din Rodos, o statuie imensă care îl înfățișa pe zeul grec solar Helios. A fost construită în Rodos, o insulă de pe coasta Turciei de azi, in jurul anului 226 înaintea erei noastre. În prezent, nu a mai rămas nimic din această sculptură, iar localizarea și înălțimea exactă a monumentului încă se constituie ca subiect de discuție, potrivit Live Science.
Statuia în sine pare să fi avut o înălțime de 34 de metri și stătea pe un piedestal de 15 metri, spune Robert Kebric, profesor de istorie pensionat de la Universitatea Louisville într-un articol publicat in 2019.
7. Farul din Alexandria
Construit la ordinele faraonului Ptolemeu al II-lea, farul ghida marinarii din Alexandria in Egipt, unul dintre cele mai mari porturi ale lumii antice. A fost construit pe insula Pharos, localizată la intrarea în portul din Alexandria.
Un drum pietruit a fost construit pentru a conecta insula de continent. Farul avea în componență o oglindă care reflectă razele soarelui în timpul zilei ei un foc pentru noapte. Se estimează că avea o înălțime de 122 metri și funcționa în perioada Evului Mediu.
Vă mai recomandăm și:
Noi indicii despre cum au fost construite Piramidele din Palau
Cinci morminte egiptene antice, uimitor de bine conservate, dezgropate în Saqqara
Piramidele nubiene din Regatul Kuș, în Sudanul de azi
O barcă veche de 4.000 de ani a fost descoperită lângă Uruk, în sudul Irakului
