Rezumat:
Frunzele de busuioc, proaspete sau uscate, sunt foarte apreciate in alimentatie la aromatizarea mancarurilor, sosurilor, muraturilor, salatelor etc. Partile aeriene ale aceste plante prezinta insa si reale virtuti terapeutice, in special in tratarea problemelor gastro-intestinale, dar si in raceli, bonsite sau pentru calmarea durerilor de cap.
Alte denumiri
Basic, basileac, biesnioc, borjolica, bosiog, bosioace, bosoioc, busuioc de gradina, malacina, matacina, mejioran, vasileac.
Cultivare si culegere
Busuiocul este o planta pretentioasa la caldura(brumele tarzii ale primaverii o afecteaza foarte tare) si la lumina, dar se dezvolta bine si in locuri semiumbrite. Are cerintre moderate fata de umiditate si prefera solurile cu textura mijlocie, bine structurate, permeabile, fertile, care nu fac scoarta. Busuiocul nu suporta soluri argiloase, soluri nisipoase sau cu salinitate mare.Florile, albe sau roz, se deschid din iulie pana in septembrie. Se culeg tulpinile si ramurile tinere acoperite cu frunze, terminate cu sau fara inflorescenta. Uscarea se face la umbra, sau artificial la o temperatura mai mare de 35 de grade Celsius. In timpul uscarii, produsul nu se intoarce de pe o parte pe alta. Se pastreaza in pungi de hartie. La tara este uscat in buchete agatate la grinda casei.
O specie inrudita este busuiocul salbatic(Prunella vularis), care se foloseste de asemenea in bucatarie si are proprietati antidiareice, antiinflamatorii si antitusive.
Principalele efecte
In medicina umana prezinta importanta partile aeriene ale plantei.Principiile active actionaza ca antiseptic intestinal, carminativ(absoarbe gazele intestinale), stimuleaza digestia, au efect antivomativ, diuretic, antiinflamator renal, antiseptic pulmonar, febrifug.
Busuiocul este utilizat in tratamentul colicilor intestinale, balonarilor, in cazuri de voma, gripa , raceala, bronsita acuta si cronica, cefalee(dureri de cap), ulcer gastric, infectii urinare, anorexie, diaree, colita de fermentatie.
Eficacitatea busuiocului ca adjuvant in tratarea unor tipuri de diabet a fost evidentiata in urma unor cercetari stiintifice. In India s-a demonstrat in urma unor cercetari efectul benefic al busuiocului contra febrei. Busuiocul este de asemenea hipotensor, antiinflamator si analgezic. Nu in ultimul rand s-a demonstrat ca busuiocul salbatic(Prunella voulgaris) limiteaza producerea de sperma.
Utilizari terapeutice
Busuiocul este utilizat in general pentru tratarea bolilor tubului digestiv, eleminarea gazelor, stimularea poftei de mancare si ameliorarea gripei, bronsitei si inflamatiei cailor urinare. Pentru tratarea acestor boli se prepara o infuzie de 1 lingurita de pulbere de frunze la o cana cu apa clocotita. Se acopera recipientul 10-15 minute apoi se strecoara. Se beau 3 cani de ceai pe zi.
Ca febrifug si in tratarea bolilor renale se foloseste infuzia de seminte. Se pune o lingurita de seminte la 1/2 litri de apa clocotita. Se acopera 20-25 de minute, apoi se strecoara. Se beau 2-3 cani de ceai pe zi.
Extern, in combaterea aftelor, se fac mai multe gargarisme pe zi(inclusiv seara, inainte de culcare) cu un decoct preparat din 1 lingura de frunze de planta la 1 cana cu apa. Se fierbe pana da in clocot, apoi se acopera pentru 10 minute. Se clateste bine gura apoi solutia se scuipa.
Pentru vindecarea crapaturilor buzelor, calcaielor, sfarcurilor sanilor, ranilor cu puroi se ung partile afectate cu alifie preparata din 20g pulbere de frunze, 30g de ceara alba, 30g seu de oaie, 30g terebentina, 60g colofoniu, 90g untura de porc. Amestecul pus intr-un vas curat se topeste la foc mic. Se da la o parte si se amesteca pana la racire.
In combaterea infundarii urechilor se recomanda sucul de planta stors in conductul auditiv si pavilionul urechii.