Bălțile de pescuit de lângă București au devenit zone de agrement. „Soția mă însoțește să nu pescuiesc altceva…”

Dacă aveți zile libere la început de toamnă, puteți face un popas lângă București, unde sunt o mulțime de oaze de verdeață. Clasicele bălți de pescuit s-au transformat în zone de agrement, în care pescarii pot veni cu familiile.  

Fiecare își poate umple timpul într-un mod plăcut, înainte de masa pe care vor trona, desigur, preparate din pește proaspăt prins.

„Crap. Crap românesc, are undeva la 2 kg, cam așa”.

La jumătate de oră de Capitală, în Balotești, găsim o întindere de apă, împrejmuită de stuf. Cât timp bărbații își etalează colecția de undițe și lansete, doamnele pot face o plimbare, iar cei mici pot lua lecții de echitație. Cătălin a închiriat o cabană, pentru el și familia sa.

„Scoatem un pește de aici? Scoatem un pește de acolo?”.

”Pescar: Cu soția, fetița și prietenul din copilărie.

Reporter: Soția ce a făcut în timpul în care tu ai pescuit?

Pescar: S-a bucurat puțin de părculețul care este pentru copii amenajat, iarbă verde, a fost puțin la restaurant, am luat ceva de mâncare de băut și puțin soare pe sezlong.

Reporter: Pasionat de pescuit de cât timp?

Pescar: De când am învățat să merg”.

”Venim cu copiii uneori și stăm aici, ne distrăm”

Doritorii isi pot face rezervări oline. Cei care vor să meargă doar la pește trebuie să se grăbească – primul venit prinde și cel mai bun loc pe baltă și poate lua acasă o parte din captură.

„Ia uitați! Pește este. Are balta pește? Are, nu?”.

„– De la 5 jumate.

– Și cât stați?

– Mai stăm câteva ore și mergem acasă, venim cu copiii uneori și stăm aici, ne distrăm. Mai închiriem câte o căsuță”.

”Soț: N-am reușit să prindem. Noi încercăm. Dacă nu, la Obor, cumpărăm frumos, ajungem acasă și zicem: ia uite cât am prins! Doamna mă însoțește să nu mă duc în altă parte, să pescuiesc altceva.

Soție: Eu vin mereu că-mi place să stau în natură și să fac plajă”.

Gheorghe Mehedințu, administratorul complexului: ”Avem un centru de echitație, un muzeu de mașini de epocă și bineînțeles restaurantul unde se poate servi o ciorbă de pește bună, o saramură bună”.

O noapte într-o astfel de căbănuță costă 360 de lei. În acest preț intră și taxa de pescuit, însă cei care stau numai peste zi vor achita 100 de lei de om.

„Ai totul la îndemână, ai și apa, ai și cazarea”

Ne îndepărtăm puțin și ajungem în Călărași, în satul Gruiu. La 30 de kilometri de București sunt două bălți, despărțite de un pod.

Bărbat: „Ai totul la îndemână, ai și apa, ai și cazarea. Cazarea este excepțională, toate condițiile ca acasă”.

Grigore Emanoil, administrator: „Avem și familiști care vin cu copiii să se relaxeze, să se plimbe, să stea în natură. Avem și găști de băieți, bărbați, uneori chiar și femei care ocupă toată balta și se distrează cum știu ei mai bine. Ce pește găsim în baltă? Crap, caras, novac, știucă”.

Pentru o noapte de cazare o să plătiți 400 de lei. Cei care nu vor să înnopteze, pot închiria un foișor cu 200 de lei. Variante similare găsiți și în Corbeanca sau Sărulești. Dacă nu stați mai mult, aveți la îndemână Moara Vlăsiei, Chitila sau Grivița.