Rezumat:
Stilul francez de gradina
Se caracterizeaza prin simetria formelor, planul fiind geometric, predominand formele topiare, arbusti cu frunze persistente tunse in diferite forme si marimi. Plantele care se pot modela usor prin tundere sunt: Buxus sempervirens (Cimisirul), Taxus baccata (Tisa) si Ilex Crenata.
Stilul de gradina francez. Perspectiva, definitorie pentru gradinile traditionale franceze, este creata prin alei largi, ritmate prin statui si arbusti topiari, figuri geometrice si alinieri de arbori. Terenul este modelat in terase largi, orizontale, peluza fiind spatioasa, generoasa, intr-un contrast perfect cu vegetatia arboricola.
In stilul francez, apa este omniprezenta, sub forma unor canale, bazine, fantani sau cascade, reflectand lumina si dand vitalitate gradinii.
Gradina englezeasca – Stilul peisager
Pitoresca prin definitie, gradina englezeasca se caracterireaza prin libertatea liniilor, iar vegetatia, in aparenta salbatica, da impresia de natural. Se foloseste din plin relieful accidentat (vai, coline) pentru a reda bogatia culorilor blande si odinhnitoare a naturii.
Alei intortocheate, masive de arbori si arbusti, roci dispuse pe terenuri cu relief variat creaza un efect surprinzator.
Stilul asiatic
Gradinile japoneze sunt incarcate de simbol; principiul de baza este armonia care se creaza prin elemente-simboluri: apa, pietrele, lampioanele, plantele. Aceste elemente permit privitorului sa „citeasca” gradina, sa o decripteze dupa propria sensibilitate.
Gradina in stil japonezIn gradinile japoneze, nimic nu este la intamplare, nimic nu este neglijat, totul este gandit dupa reguli bine stabilite, plasarea pietrelor si dispunerea arbustilor, chiar si curgerea apei.
Apa evoca viata, este simbolul nasterii, a reinnoirii, ideal este ca ea sa curga dinspre est spre sud. Pietrele sunt omniprezente, atat in gradinile aride in care sunt insotite de nisip, roci si pietris (plantele lipsesc), cat si in gradina ceaiului. Predomina pietrele vulcanice si granitul, ele exprima longevitatea si forta naturii.
Vegetatia marcheaza trecerea anotimpurilor. Primavara, cu arbustii infloriti, corespunde nasterii si tineretii, vara reprezinta viata adulta prin arborii si arbustii cu frunze caduce. Toamna este anotimpul frunzelor ruginii, ei ii corespunde batranetea, varsta intelepciunii. In sfarsit, iarna, cu arborii si arbustii persistenti, simbolizeaza nemurirea.
Florile sunt foarte putin premise in gradinile japoneze. In schimb, sunt aproape omniprezente: Pinul, Bambusul, Rododendronul, Artarul si Ciresii decorativi, Glicina si Salcia.
