Dacă n-aş mai călători cu trenul, nu aș mai putea auzi atâtea povești, nu m-aş mai întâlni cu atâția oameni, nu aș observa atâtea situații.
-O doamnă, trecută bine de prima tinerețe, s-a mutat de la Brașov la Bixad, doar pentru a fi departe de agitația orașului (ce bine o înțeleg ), și se trezeste în fiecare zi la 4.30 pentru a face naveta la oraș, unde are locul de muncă. E îndrăgostită de căsuța pe care și-a cumparat-o, de grădina unde își pune cele necesare traiului și de vecinii ei cumsecade. Noaptea trecută a vizitat -o ursul, dar speră că nu se vor întâlni prea des și că vor putea conviețui în pace.
-În gară, tânărul de la chioșcul cu produse de patiserie a fost foarte amabil, a făcut tot posibilul să îmi prepare un sandwich fără carne și când m-am întors, după 10 minute, pentru o cafea, m-a privit speriat și mi-a spus : „Am făcut ceva rău, am greșit cu ceva”?
-„De ce te gândești prima dată la ceva rău? „, îi spun. „Învață să crezi că doar lucruri bune ți se întâmplă „.
-„Nimeni nu mi-a mai spus asta. Oamenii sunt mai tot timpul supărați și mi-e teamă să nu greșesc cu ceva. Vă mulțumesc pentru că mi-ați făcut ziua frumoasă „. I-am zâmbit cu un nod în gât și am mers mai departe.
-Pe femeia care vinde bilete la toaletă o surprind pensându-se. Îmi zâmbește, fâstâcită: „Acasă nu am vreme. Și trebuie să fac asta, pentru că femeie sunt și eu”. Un alt nod in gât. Aş îmbrățișa -o, dacă nu ar fi ascunsă în spatele gheretei.
Va fi un concediu cu povești. Să fiți sănătoși!
(sursa facebook)
